Cuvânt înainte
noiembrie 10, 2009
“Este,în sfârşit ,iarăşi toamnă!Ea care-mi readuce aminte cântecele melancolice,uitate pe cd-urile aruncate prin cutii;de serile cu vânt când mă întorc acasă;a…şi cum să uit de ploaia de frunze viu colorate dar moarte!?
Toamna,îmi trezeşte la viaţă amorţitele vise nostalgice.Cele mai puţine nopţi în care am coşmaruri,sunt cele de toamnă.Când pătura grea apasă trupul meu,ne mai permiţându-i mobilitatea pe care o are in nopţile de vară.
O,toamnă!M-am născut într-o zi de primăvară cu ninsoare,dar tu, fă să mor într o seară de toamnă!Dă de veste prin căderea tuturor frunzelor din copaci;crengile lor să poarte vântul,ca un bici sa îl lovească până la uşa casei mele!”
