Nădăjduiesc , dragule , că ai remarcat o schimbare în comportamentul meu in ultimele luni.Şi dacă nu este aşa … afli din acesta mica scrisoare acest mic bilet

     Iubesc pe altul.

 Cineva a nutrit  în mine un sentiment de iubire  care imi oferă mai multă stabilitate … ştiu , mă consideri o ipocrită,dar să şti că nu îmi doresc iertarea ta…scrie mi,doar.

                          A ta pentru o eternitate, care,

                                   cu  părere de rău, a luat sfârşit,

     S-a trezit cu o pereche de ochi ce semăna cu marea.Pietrele si scoicile,unele langa altele  ,se aflau la mal.

  Şi-a desfăcut cocul ,lăsând buclele usoare să-i cadă peste umăr.

  A  inspirat adânc…În ochii ei se citea dorinţa de a găsi un alt aer,dar odata ce şi-a dat seama că nu va gasi urma de nici un drog…a expirat; un oftat adânc.

  Liniştea de-a doua zi dimineaţă,de după o seară în care au fost consumate toate sentimentele într-o ceartă, este ca trezirea de după beţie,inimaginabil de liniştită.

                                                    (Camil Petrescu – Patul lui Procust)

Undeva intr-o cladire veche, un barbat in varsta de 37 de ani isi face veacul,suparandu-i in special pe batrani,care se iau intotdeauna de el,alungandu-l de la un etaj la altul,el cerand doar indurare si niciodata mancare.

7 martie

Barbatul a pasit in gol.

Declaratia unei batrane: “Corpul lui nu a mai suportat greutatea gandurilor”

-Vinovata!

Si au inchis-o.

Randurile i-au devenit gratiile de care nu doarea sa treaca.Literele i-au devenit mancarea si apa de zi cu zi,paginile , motivul pentru care trebuie ca a doua zi sa se trezeasca.

O lista  careia nu-i poate gasi ultima semnatura.

Un suflet  osandit sa urmareasca cursul vietii din interiorul propriei inchisori.Un suflet a carei existenta coincide cu lista cartilor..

Statea pe spate cu ochii deschisi si se uita la tavan,fara a se gandi ca la el se uita.A inchis ochii pentru cateva minute…cand i-a deschis, vocile din  capul ei se auzeam mult mai puternic, acum in linistea camerei ,decat in agitatia dinauntrul ei..

Este marti ,si cartea inca zace pe biroul ei..

Mâna care încerca să deschidă încuietoarea îi tremura ritmic şi clipea din ce in ce mai repede.Ochii îi erau împăienjeniţi.Lacrimile încercau să scape printre genele împreunate de un rimel prost,ca un prizonier slab printre gratiile închisorii.

Oftă adânc şi luă mâna de pe cheia blocată în broască.Încercă şă îşi şteargă uşor ochii dar mâinile i se mânjiră de un negru apăsător.Bocetele ei se auzeau din ce in ce mai tare cu cât ea trăgea mai obsesiv de pleoape.

Nu vedea decât imagini neclare.

Toamna,îmi trezeşte la viaţă amorţitele vise  nostalgice.Cele mai puţine nopţi în care am coşmaruri,sunt cele de toamnă.Când pătura grea apasă trupul meu,ne mai permiţându-i mobilitatea pe care o are in nopţile de vară.

O,toamnă!M-am născut într-o zi de primăvară cu ninsoare,dar tu, fă să mor într o seară de toamnă!Dă de veste prin căderea tuturor frunzelor din copaci;crengile lor să poarte  vântul,ca un bici sa îl lovească până la uşa casei mele!”

Zi după noapte şi noapte după zi.

Mintea mea o insomnie traieşte de ceva vreme.

Noaptea este minciuna din spatele adevărului.

Ziua este scutul pe care-l tii cu braţul îndemânatic şi cel mai puternic, ca noaptea să intre in gardă braţul stângaci.

Ana credea că visele de noapte,rămân vise şi gânduri,odata cu unirea pleoapelor,dar  a realizat că un gând,într-o clipire,face ca visul să se împlineasca prematur. Nu acordaţi o a doua secundă viselor greşite.Dacă spuneţi  nu obsesilor,  viaţa vi se va schimba,credeţi-o pe Ana.

Dacă vă plac basmele atunci consideraţi noaptea balaurul din faţa unui castel.Dacă reuşeşti să treci de el ,fără o zgârietură…victoria ţi se va citi pe chip sau…

 Alegerea este a fiecăruia .Dacă reuşeşti să treci de primul “balaur” de ce să nu încerci să treci si de al doilea?

(lumina dincolo de întuneric  este victoria)